18.1.10

Sabinu Mir. Nicoriţă - Ploescii în 1881

În Ploeşti până în anul mântuirii 1881, nu exista nomenclatură. Voim să zicem că stradele n’au nume fixat, ca să se ştie de toată lumea cum le chiamă. Şi bieţii călători care vor să nemerească casa vreunui amic sau altui locuitor cu care ar avea afaceri, trebue să umble mahalale întregi până să-l găsească, întrebând pe fiecare pedestraş: dacă nu cunoaşte pe doritul său. La Ploeşti numirea stradelor se schimbă după oamenii dela putere sau după amicii lor. Odată trecea pe o stradă un domn care avea înfaţişarea de străin: întrebă pe un călător, caşi el, dacă ştie unde locueşte d. Bustenescu. Bietul călător, în loc să-i spună numele stradei, începu să-l întrebe dacă nu cunoaşte pe d. Buretescu, care e membru la primărie, spuindu-i că la colţul stradei, unde locueşte acest mare stîlp al oraşului, se află o cojocărie şi că peste drum de cojocărie se află o cizmărie, că apucând pe uliţă la vale o să dea de un puţ cu cumpănă, în faţa căruia se face o ulicioară plină de bălegar şi că pe acea ulicioară şade amicul său.

Dar cum ar fi putut să-i arate altfel strada, - deoarece ştim cu toţii că până acum nici un consiliu comunal, din câte au trecut pela municipalitate, nu s’au înjosit până a se ocupa cu astfel de nimicuri. D-lor ori fac ceva grozav, ori nu fac nimic. Le plac extremele, calea de mijloc nu le vine la socoteală. Când or face tăbliţe pentru nomenclatura stradelor, au de gînd să le comande la Paris sau la Viena, să fie turnate din fontă, una câte una să fie scrise cu litere în relief şi poleite, să nu aibă nici Viena nici Parisul aşa lucru luxos şi apoi să le agaţe în vreo scândură aninată în câteva cue rupte, în vreo stradă pavată cu gunoi de grajd şi plantată cu ciulini şi lipani.

Aceste idei nu sânt produsul imaginaţiunii noastre, căci ne aducem foarte bine aminte că am văzut odată la primărie niştre mostre de tăbliţe aduse de un neamţ dela Viena sau dela Praga; dar se vede că n’au căzut la învoială.

Nemţii când au intrat în Ploeşti la 1852, au fost mai pricepuţi de cât toate consiliile noastre municipale; ei au inţeles însemnătatea acestei necesităţi şi au scris pe zidurile caselor numele stradelor. Şi azi chiar mai sânt unele ziduri vechi, care stau marturii pentru acest fapt. Deşi în toate bugetele comunale de vreo trei ani încoace se tot pune câte o sumă destul de bună pentru tăbliţe, dar noi tăbliţe nu mai avem.

Ne permitem a atrage băgarea de seamă a concetăţenilor noştri, - asupra modului d’a deosebi pavajele executate de deosebite consilii municipale ce s’au strecurat prin ospelul comunal, de cele ce s’au executat înainte de 1864: Cele dintâi sânt bombate, adică au o suprafaţă convexa în forma unui arc de cerc, - pe cand cele de al doilea sânt formate din două planuri înclinate formând un unghiu întocmai ca o carte legată când o deschidem drept la jumătate.

De se va duce cineva să observe mahalalele S-ta Troiţă, Sf. Vasile, Sf. Spiridon, Sf. Gheorghe nou (mahalaua Boldescu), Sf. Vineri (marginea) Buna-Vestire, S-tii Voivozi, S-tu Sava, etc., sau mai în scurt: tot cuprinsul oraşului de jur împrejur pe o zonă de cel puţin doi km de largă, - va fi isbit de o necurăţenie revoltătoare.

Toate stradele acestei zone sânt nepavate sau pline de gropi, de unde apa stagnantă nu se svântă decât în timp de mare secetă. În tot timpul anului aceste ape sânt un izvor nesecat de gaze mefitice sau miasme otrăvitoare, pe care le înghit nenorocitele fiinţe, pe care o soartă vitregă le-a condamnat să locuiască în Ploeşti.

Nenorociţii locuitori, spre a scăpa de gropile depe strade, fac să li se aducă bălegar de grajd pe care-l asează spre a astupa acele gropi; şi nu ştiu nenorociţii că acel bălegar - subt influenţa umezelii şi a căldurii - fermentează, se putrezeşte şi produce gaze otrăvitoare pe care le înghit tot ei...

Putem afirma încă că numai iarna populaţia Ploeştilor este mai sănătoasă. De cum se începe primăvara şi razele călduroase ale soarelui încep a sparge zăpada îngheţată, îndată te pomeneşti cu angină, toate felurile de vărsături, friguri intermitente şi tifoide şi toate boalele constatate şi neconstatate de medicul verificator, care seceră dintr’o singură lovitură o casă întreagă de copii...

Pe stradele cele mai frecventate ale oraşului, pe strada Franceză chiar, bărbierii cred că au dreptul de a arunca în stradă lăturile din ligheane, părul tăiat, etc...

Într’o zi amicul nostru X ne spuse că trecând strada pe dinaintea unei bărbierii a fost scăldat cu un lighean de lături de o calfa de bărbier cu care apă spălase nu ştiu ce... şi drept orice amendă s’a plătit cu un pardon bărbieresc.

Am văzut cu multă indignare curgând pe strade lături dela spălatul vaselor, şi dela spălatul rufelor, resturi de verdeţuri dela bucătărie, oase, şi câte alte necurăţenii...

Unde mai puneţi împrejurarea că fiecare hangiu, cârciumar sau cârciumăraş alegător în colegiul I-iu sau al III-lea se crede în drept să facă gunoi pe strade lăsând pe ţăranii ce vin la târg să dejuge boii dinaintea cârciumei, în stradă, până vor mânca sau vor bea ceva, iar la plecare lasă aci grămezi de coceni, paie, etc., ca să le ridice căruţele Comunei. Nimenea nu le zice nimic.

Cizmarii aruncă în stradă toate resturile de piele netrebuincioasă care se putrezesc ţi mai adaugă la necurăţenie.

Am văzut chiar în timpul verii cât timp se mănâncă carne de miel, chiar în strada Lipscanilor întinzându-se pe trotuare şi pe strade piei crude şi toata lumea ştie ce frumos miroase acele piei...

Unde mai puneţi mirosul ce-l răspândesc în atmosferă cârnaţii şi fleicile fripte pe grătare, afară pe stradă înaintea fiecăreia din cele 448 de cârciume din oraşul nostru.

Oraşul Ploeşti având o suprafaţă întinsă în raport cu poporaţiunea sa, are o mulţime de locuri virane, pe care se cară gunoaiele de grajduri, unde se aruncă animalele moarte, unde se aruncă tot felul de necurăţenii, nişte adevărate focare de miasme otrăvitoare, care întreţin în permanenţă frigurile, angina, vărsatul, tifosul, etc.

Ni se răspunde poate că este un loc de plimbare; dar să vedem: pe drumul gării nu stă toată ziua, când căruţe cu mărfuri, când camioane încărcate cu fier, cu butoae pline sau goale, care fac zgomot asurzitor, care înalţă pulberea până la cer. Apoi zgomot şi pulbere caută lumea când se plimbă? Că de udat s’o ude Dumnezeu draguţul d’a ploua. Primaria are nişte căruţe de cărat noroiul depe strade, atât de bune, încât îl seamănă pe drum şi când ajung la barieră nu a mai rămas nimic din ele. Caruţele astea din Ploeşti sunt întocmai ca butoiul cel găurit al Danaidelor, cu cât îl încarcă cu atât nu se mai isprăveşte. Şi mai gândiţi că primăria o sa ude bulevardul?

Cauzele care întreţin mizeria şi prin urmare mortalitatea în mahalalele Ploeştiului sunt aerul cel înfect (puturos) ce provine din descompunerea materiilor vegetale şi animale aruncate pe strade şi curţi, miasmele otravitoare ce se exală din lacurile şi mocirlele ce se ţin lanţ unele lângă altele.

Acestea le datorim în special Municipalităţii noastre care construeşte cu banii noştri un petec de pavaj cu piatră cubică, bulevard şi acum face bai; iar pe noi contribuabilii ne lasă în ghiarele mizeriei şi ne prepară cimitire spre odihna veşnică...

După ce că poporaţiunea săracă mănâncă rău, se îmbracă rău, apoi mai respiră un aer de o sută de ori mai rău.

Noi am văzut şi ni se sfâşia inima de durere, cum unii copii de prin mahalale se duceau la şcoală în luna lui Dec. sau mai bine toată iarna încălţaţi cu pantofi, dar fără ciorapi, cu o bluză subţire drept orice haină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu