G. N. N. Iosifescu - Însemnări asupra comerţului ploeştean în 1878. Strada Lipscani.

Din „Foaia festivă” pentru jubileul de 50 ani al casei de comerţ Ştefan D. Moţoiu, fost Dimitrie G. Moţoiu, reproducem fragmentul de mai jos.

Comerţul de atunci (1878), în majoritate braşovean numit aşa după mărfurile ce se aduceau din Braşov, avea un aspect cu totul deosebit vremurilor de astăzi.

Coloritul magazinului, alcătuit de un amestec de mărfuri din toate branşele, după cerinţele unei clientele puţin pretenţioase, munca neîntreruptă, limitată de puţinele ore de odihnă, zelul cu care erau înzestraţi acei băeţi de prăvălie, cuminţi şi economi, calităţi din care s’au născut cea mai mare parte din negustori, exprimă toată nota vremii.

După numărul lor erau în majoritate braşoveni, mari şi mici, toţi cu aceleaşi mărfuri orânduite după cerinţele timpului, un fel de magazin general, care cuprindea untr’un ochi de prăvălie, un amestec de fierărie brută şi unelte de tot felul, ceva din ale băcăniei, manufactură, pielărie şi încălţaminte, librărie, pânză de casă, postavuri inferioare mai cu seamă abaua sau dimia ţesută şi adusă de femei din împrejurimile Braşovului, pălării ţărăneşti din acelea tari, cu fundul mic şi rotund, care au dispărut astazi, până la doctorii a căror întrebuinţare era de multe ori nota de inspiraţie a negustorului.

Dupa braşoveni veniau lipscanii, împărţiţi în lipscani de lux, aceia care vindeau manufactură mai fină şi în al căror comerţ predominau mătăsurile, stofele şi ţesăturile mai scumpe; celorlalţi li se zicea numai lipscani, sau bogasieri, aproape acelaş comerţ, însă cu stofe şi ţesături de mâna doua, la care se adăogau bumbace, stamburi şi alte produse mai eftine.

Veneau apoi marchidanii, negustorii de marunţişuri cu asortimentul în genul magazinelor de mercerie de astăzi; calppaccii, negustori care confecţionau şi vindeau cojoace şi căciuli, tivizichierii sau scurtecari, confecţionari de scurteici, anteriuri şi giubele... ; abagii, termen păstrat şi astăzi... , opincarii, cuţitarii, cava mai tîrziu marsandele (modistele) şi bineânţeles nu lipseau nici carciumarii.

Engrosişti nu erau decât de manufactură şi se numeau toptangii.

Aspectul prăvăliei avea nota ei caracteristică. Tot trotuarul era ocupat de mărfurile asezate după sezon pe poliţe şi rastele, de-ţi făcea impresia că-i al doilea magazin, iar străzile răsunau de chemările celor din faţa tarabelor, obiceiu care a dispărut cu timpul şi pe care îl mai găsim doar în bâlciurile de azi.

Strada Lipscani era şi atunci ca şi acum centrul comercial de activitate, dar a suferit multe prefaceri până să ajungă la înfaţişarea ei de acum. Mai înainte de 1878, avea în mijlocul ei, începând cam dela magazinul Moţoiu şi până la Banca Centrală un şir de prăvălioare ocupate în întregime de tivizichieri şi marchidani. În dreapta şi stînga lor câte o stradelă îngustă prin care abia putea trece o căruţă. Dărâmarea acestor prăvălii şi apropierea laturilor a creat strada Lipscani în proporţiile de azi. Magazinele erau în majoritate mici, la unele ajungeai cu mâna la streaşină, cu locuri virane între ele, iar strada, pavată cu bolovani, era ca o albie, având scurgerea prin mijloc şi doar o mică proeminenţă pe laturi, tot din bolovani, în semn că are şi trotuare.